fbpx
dreamstime_m_175841328-1-1200x800.jpg
26/oct./2020

Rinofaringita, cunoscuta si sub denumirea populara de raceala, este una dintre cele mai comune infectii virale ale tractului respirator superior.

Rinofaringita este caracterizata de inflamatia la nivelul mucoasei nazale si a faringelui. Aceasta apare in urma inflamarii mucoasei nazale (rinita acuta), care este acompaniata de “rosu in gat” (faringita).

Cauze

Cauza principala este reprezentata de infectiile virale – rinovirusul cu incidenta sezoniera. Copii fac intre 3-6 rinofaringite acute pe an. In cursul evolutiei bolii poate surveni infectia bacteriana. Bacteriile cele mai frecvent intalnite sunt streptococul grup A, pneumococul, Haemophilus influenzae si stafilococul. Virusul implicat se transmite pe calea aerului prin particule contaminate (stranut, tuse) sau prin contact direct cu persoana bolnava.

Simptome

Rinofaringita se manifesta printr-o serie de simptome specifice rinitei si faringitei:

  • Senzatii neplacuta la nivelul nazofaringelui (gadilat, mancarimi, uscaciune, arsura)
  • Aparitia unor secretii greu de eliminat, la nivelul nazofaringelui
  • Congestia nazala
  • Durere la nivelul urechilor
  • Stranut
  • Tuse
  • Febra (apare, in general, la copii)
  • Inflamarea mucoasei nazale, precum si a faringelui
  • Inflamarea ganglionilor limfatici din zona cervicala, precum si a ganglionilor occipitali

Complicațiile rinofaringitei

In cursul evolutiei bolii poate survenii infectia bacteriana. Complicatia cea mai frecventa la sugari este otita medie, iar la copilul mare este sinuzita. Adenita supurata, precum si complicatiile tractului respirator inferior – laringita, traheobronsita, sunt mai frecvente la sugari.

Tratament rinofaringita

In general, rinofaringita se trateaza de la sine in cel mult o saptamana. Intre timp, pacientul se poate concentra pe ameliorarea simptomelor cauzate de rinofaringita. Printre aceste simptome se numara: durerile in gat, durerile de cap, febra, congestia nazala.

Nu exista tratament specific. 

Administrarea antibioticelor nu influenteaza evolutia si nu reduce incidenta complicatiilor bacteriene. Tratamentul consta in administrarea de antitermice (paracetamol, ibuprofen) la temperaturi mai mari (peste 38,3 °C), in doze corespunzatoare varstei si greutatii copilului; hidratare corespunzatoare; aspirarea secretiilor nazale; administrarea de decogestionante nazale pe termen scurt – 2-3 zile; analgezice si antiseptice locale pentru gat; izolarea copilului la domiciliu pentru limitarea raspandirii virozei si pentru prevenirea suprainfectiei bacteriene.

 

Dr.Otilia TUDOR, medic specialist ORL


rinoreea.jpg
29/sept./2020

Rinoreea sau secreția nazală abundentă este o stare patologică întâlnită frecvent la copilul mic, si reprezintă scurgerea unor secreții fluide de la nivelul nasului.

Cauze ale rinoreei

  • Inflamațiile mucoasei nazale (infectii virale sau bacteriene)
  • Alergiile nazale (rinita alergică)
  • Inflamațiile sinusurilor nazale (sinuzita acută și cronică)
  • Vegetatiile adenoide (polipii)
  • Rinita vasomotorie (expunerea la fum, mirosuri, anumite alimente sau schimbarea de temperatura sau umiditate)
  • Rinita medicamentoasa (in urma utilizarii pe termen lung a decongestionantelor nazale)
  • Traumatismele nazale
  • Corpii străini intranazali
  • Deviatia de sept
  • Tumorile nazale (benigne sau maligne).

 

Tipuri de rinoree

– Secretii nazale seroase (de consistenta apoasa) – hidroree- sugereaza o rinita inflamatorie acuta sau rinita alergica
– Secretiile nazale mucoase – sugereaza o rinita inflamatorie sau alergica cronicizata sau chiar o sinuzita cronica
– Secretii nazale muco-purulente – indica prezenta unei rinite acute supurative, a sinuzitei supurative sau a unei rinite cronice
– Secretii nazale sangvinolenta – secundara unor traumatisme nazale, prezenta unor corpi straini intranazali sau chiar a unor formatiuni tumorale intranazale benigne sau maligne
– Secretii nazale cerebrospinala – rinolicvoreea- prezenta lichidului cefalorahidian la nivelul secretiilor nazale, este unilaterala, si apare in urma traumatismelor cerebrale sau nazale care s au soldat cu fractura osului etmoidal.
– Secretia nazala crustoasa – indica prezenta unei rinite atrofice sau ozenei

Examenul clinic al pacientului cu rinoree
In vederea stabilirii unui diagostic si a unui tratament corect, in cazul secretiilor nazale este important de urmarit:

aspectul, consistența și culoarea,
locul în care se declanșează rinoreea (de ex. in parc poate sugera o rinita alergica la polen, in interiorul case poate sugera o rinita alergica la praful de casa),
momentul în care apare rinoreea (rinita alergica este sezoniera, predominant toamna si primavara, in cazul rinitelor aparute iarna, cauza este de cele mai multe ori inflamatorie)
– apariția altor manifestări clinice asociate rinoreei ( prurit nazal sau durere sinusală, cefalee, febră, tuse, hemoragie nazală sau poate chiar rinoreea localizată unilateral cu/fara miros fetid).

In cazul unei „raceli” se produce o inflamatie la nivelul mucoasei nazale care va determina simptome de tipul nas infundat si secretii nazale abundente, situatie in care se recomanda umidificarea mucoase nazale cu ser fiziologic sau apa de mare si curatarea ulterioara pentru a ameliora fenomenele locale. In cazul sugarilor si a copiilor mici, recomandarea este de aspirare blanda a secretiilor fie cu o pompita, aspirator nazal sau batista bebelusului, doar daca se impune. Prin aspirare repetata si frecevnta se poate leza mucoasa nazala. In cazul copiilor mai mari, acestia trebuie sa sufle nasul corect (intai o nara apoi cealalta nara) dupa administrarea de ser fiziologic sau apa de mare.

copil stranutaCuratarea nasului poate preveni aparitia otitei seroase, care poate evolua spre otita supurata prin suprainfectarea secretiilor care ajung la nivelul urechii. In cazul copiilor, cavitatea nazala comunica cu urechea printr-un conduct numit trompa lui Eustachio, care are un unghi de deschidere mai larg si mai scurt in cazul copiilor si astfel, in timpul unei raceli, se poate produce o inflamatie si la nivelul orificiului trompei lui Eustachio.
Curatarea nasului se efectueaza cu 15-20 minute inainte de masa, pentru ca exista riscul ca, daca copilul se agita, plange sau verse sau chiar sa aspire continut gastric in caile respiratorii, deasemenea un nas infundat poate altera gustul, mirosul si determina o respiratie dificila care va ingreuna alimentatia (in special al sugarilor).

Tratamentul
Tratamentul trebuie aplicat fiecarui caz in parte, in functie de cauza rinoreei si de varsta copilului, de aceea se recomanda evaluarea clinica de catre un medic pediatru sau medic ORL, in vederea stabilirii unui tratament corect.

dr Alexandra Bour, medic specialist pediatrie


varsaturile-la-copii-clinicaneoped.jpg
04/sept./2020

 

Vărsăturile la copii

Definiție : expulzia forțată a conținutului gastric și / sau intestinal prin cavitatea bucală, ceea ce presupune contracția mușchilor abdominali, a diafragmei si a musculaturii peretelui toracic .
Vărsătura poate fi însoțită frecvent, dar nu întodeauna de greață.

Greața este o senzație subiectivă neplacută indusă de stimuli emoționali sau viscerali, caracterizată printr-o necesitate de a vărsa, resimțită de obicei la nivelul faringelui sau în epigastru și care poate duce sau nu la vărsatură. Se asociază de obicei cu: salivație, tahicardie, copilul este văzut că respiră mai repede, palid, transpirații reci, lăcrimare.

Regurgitația este definită ca o mișcare / deplasare neașteptată, bruscă și fară efort a unor cantități mici de conținut gastric sau esofagian în gură sau în faringe .

Fiziologic la sugarii foarte mici, dispare până la 1 an.

În cazul în care sugarul stagnează în greutate trebuie văzut de medic.

În caz de regurgitare :

  • poziționare pe plan înclinat la 30°
  • menținerea sugarului în poziție verticală după masă până ce eructează.

Subliniez că există o diferență între aceste două noțiuni (vărsătură și regurgitație) deși termenii sunt adesea folosiți unul în locul celuilalt. Regurgitația se produce dupa eructație (eliminarea aerului), după ce copilul a fost alimentat. Mulți copii regurgitează laptele de mamă sau formula și pe gură și pe nas. Diferențierea între vărsătură și regurgitație se face cu ajutorul medicului pediatru, criteriul obiectiv după care se face încadrarea într-una sau în cealaltă situație este curba ponderală.

Ce trebuie să urmărim in momentul in care copilul varsă ?

  • Debutul vărsăturii – brusc / insidios
  • Caracter- în jet/ lent (precedat de greață)
  • Cantitate
  • Aspect
    • alimentar
    • bilios
    • fecaloid
    • sanguinolent

Cauze care produc vărsături pe etapele de vârstă :

Nou născut:
  • Infecții / inflamații:
    • gastrointestinale: gastroenterita, intoleranța / alergia la proteine alimentare, enterocolita ulcero-necrozanta
    • non gastrointestinale : sepsis, meningită, infecția de tract urinar
  • Reflux gastro esofagian
  • Boli hepato biliare
  • Boli metabolice
  • Boli neurologice
  • Obstrucții ale tractului gastrointestinal
Sugar:
  • Infecții/inflamație:
    • Gastrointestinale: gastroenterita, intoleranța / alergia la proteine alimentare, boala celiacă, apendicita, pancreatita, hepatita
    • Non gastrointestinale: IACRS / Otita medie, sepsis, meningită, infecție de tract urinar
  • Reflux gastro esofagian
  • Boli hepato biliare
  • Boli metabolice
  • Boli neurologice
  • Obstrucții ale tractului gastrointestinal
  • Boli respiratorii/tuse: bronșiolită, pneumonie, corp strain, fibroza chistică, tuse convulsiva.
  • Ingestie de medicamente / toxice
  • Boli renale
Copil/abolescent
  • Infecții / inflamație:
    • gastrointestinale: gastroenterita, gastrita
    • non gastrointestinale: IACRS / otita medie, sepsis, meningita, infecție de tract urinar
  • Reflux gastro esofagian
  • Respiratorii / tuse
  • Obstrucție intestinală
  • Boli hepato biliare
  • Boli metabolice
  • Boli neurologice
  • Toxine / toxice / medicamente
  • Sarcina (Adolescente )

Ce facem în momentul în care apar vărsăturile?

  • Poziționarea
  • Pauză alimentară de o oră
  • Hidratare cu lichide în cantități mici si fracționat- apă, lapte (copii alăptați), săruri de rehidratare (vărsături multiple)
  • Reducerea cantității de alimente pe masă cu creșterea numărului de mese
  • Regim alimentar

Complicații:

  • Deshidratare
  • Scădere ponderală,
  • Malnutriție protein-energetică (în cazul în care vărsăturile sunt prelungite / cronice)
  • Pneumonie de aspirație / wheezing recurent sau cronic, tuse / laringită cronică

Recomandări în vederea adresării la medic :

  • Vărsăturile persistente și incoercibile!
  • Vărsăturile în jet neprecedate de greață!
  • Vărsăturile bilioase la sugari!
  • Vărsăturile în zaț de cafea sau cu striuri de sânge!
  • Vărsăturile cu conținut fecaloid!

 

 

dr.Ramona Oltean

Dr.Ramona Oltean  Medic specialist pediatru


576451-PLSH2Q-264-1.jpg
21/aug./2020

Definiție: eliminarea a cel puțin 3 scaune excesiv de moi sau lichide într-o perioadă de 24 de ore și cu durata mai mare de o zi.

Ce trebuie să urmărim în momentul în care au apărut scaune diareice:

  • Numărul scaunelor/ zi
  • Alimentația anterioară debutului (ce a mâncat copilul înainte de a apărea scaunele diareice)
  • Medicația anterioară (antibiotice, preparate de fier)
  • Aspectul scaunelor: negru „ca păcura‟, verzui, cu sânge proaspăt, puroi, mucus

Un alt aspect de care trebuie ținut cont este dacă la scaunele diareice se asociază și alte simptome cum ar fi febra, vărsăturile, durerile abdominale.

Cauzele scaunelor diareice :

  • Cauză virală
  • Cauză infecțioasă
  • Cauză parazitară
  • Cauză extraintestinală: otita medie, pneumonie, infecție de tract urinar, sepsis
  • Patologie abdomino-pelviană: apendicită acută, invaginație intestinală, abcese intra-abdominale, pelviene
  • Alte cauze: reacții alergice (alergii alimentare), efecte adverse medicamentoase/antibiotice

Recomandări în vederea adresării la medic:

  • multiple scaune diareice apoase
  • diaree însoțită de febră și vărsături
  • diaree cu sânge proaspăt/ puroi/ negru „ca păcura”

Complicațiile diareei acute:

  • deshidratarea
  • convulsiile au fost observate mai frecvent la copiii cu diaree cauzată de Shigella și mai rar la cei cu diaree cauzată de Salmonella, Campylobacter ori de etiologie neprecizată
  • encefalopatia acută cu sau fără convulsii a fost comunicată la copiii cu salmoneloză

Ce facem în momentul în care avem scaune diareice:

  • regim alimentar: mucilagiu de orez, orez fiert, pâine prăjită, morcov fiert, carne fiartă, banană mai crudă, brânză de vacă, ceai de mentă.
  • aport lichidian
  • în cazul în care copilul este alimentat la sân nu se întrerupe alimentația la sân.
  • soluții de rehidratare orală
  • medicație antidiareică

Investigații efectuate:

  • coprocultura
  • evidențierea directă a agenților patogeni în specimenele de scaun
  • coprocitograma
  • examenul parazitologic al scaunului se face în cazul în care diareea persistă cu coproculturi negative sau în cazul în care este epidemie de diaree în colectivități de copii după o călătorie/ vacanță – eventual într-o tabără de copii.
  • hemoleucograma
  • hemocultura, Urocultura (Suspiciune de Sepsis, Infecție de tract urinar)
  • probe Hepatice: AST/ ALT pot fi ușor crescute în faza acută a infecției cu Rotavirus, fără semen de leziuni hepatice
  • examene pentru determinarea tipului și a gravității stării de deshidratare.

Dr.Ramona Oltean, medic specialist pediatrie


Copyright © Toate drepturile rezervate | Implementat de Soft Build

ro_RORomanian
ro_RORomanian